miercuri, 28 iulie 2010

Virgil Tuican ( 1947 - 2006 )

S-a nascut la Vladeni la 20 mai 1947.Scoala generala o urmeaza in Vladeni intre anii 1954-1961.Ramanand orfan la 14 ani , ultima jumatate a clasei a VII-a o termina la Complexul scolar din Silistea-Gumesti , judetul Teleorman.
Urmeaza apoi Liceul Militar ,,Dimitrie Cantemir '' de la Breaza - Prahova , intre anii 1961-1965.
Student in perioada 1965-1971 la Facultatea de Stomatologie a Universitatii de Medicina si Farmacie ,,Carol Davila'' - Cursul de pregatire medico-militara din Bucuresti.Devine locotenent in Ministerul Apararii Nationale , apoi , locotenent medic stomatolog.
Este repartizat la Spitalul Militar Central din Bucuresti , unde si-a profesat meseria timp de 30 de ani , pana in 2001 , cand a fost trecut in rezerva.
In 1984 devine doctor in stiinte medicale.
In cei 30 de ani de activitate a publicat in reviste din tara si din strainatate , aproape 100 de articole din domeniul medicinei .A mai scris si publicat doua monografii medicale.
Intre anii 1990-2004 este redactor sef al revistei de Medicina Militara.
In 1975 incepe sa publice poezii in diverse reviste si ziare ale vremii.
Dan Claudiu Tanasescu il numeste ,,poetul campiei''.
In 1993 apare primul volum de versuri ,,Lumina sperantei '' , cuprinzand versuri scrise in diferite etape ale vietii.

Virgil Tuican ...despre Virgil Tuican

M-am nascut la 20 mai 1947 in Vladeni-Ialomita, la umbra zdrentuita a vechilor salcami in floare.Casa bunicilor dinspre mama , Teodora si Vasile Nicolescu , cladita la inceputul sec.XX , era strajuita frumos ca o cetate , de salcami aproape centenari.Si niciodata nu e frumos la Vladeni decat in luna mai cand infloresc salcamii...
Acolo mi-am petrecut copilaria, saraca , de copil orfan ( tata avea sa moara la un an dupa nasterea mea) , crescut de o mama vadana si de o bunica extraordinara ( si ea vaduva cu 4 copii , de la 1918 ).
M-au invatat sa scriu si sa citesc inainte de a merge la scoala , mi-au sadit o mare dragoste de lectura , de cunoastere , de tara mea.
La gradinita , si ea saraca material , dar innobilata de sufletul mare al educatoarei Ana Radulescu , azi Eftimie , am invatat lucruri frumoase , am recitat primele poezii pe scena Caminului Cultural care se afla in casa lui Pologea.
Primii ani de scoala inceputi in1954 , mi-au fost indrumati de Lucia Cenusaru , sotia lui Ion Cenusaru , o familie de dascali ai satului , cu vechi traditii.
Cea mai luminoasa figura a copilariei mele a fost mama mea , Marioara Nicolescu - Tuican , o femeie frumoasa , inteligenta , cu mare ambitie, care s-a zbatut din plin sa-mi asigure toate conditiile de viata si invatatura.Tinea tare mult sa fac studii superioare , sa devin inginer agronom si sa vin acasa...Se stingea din viata la putin peste 40 de ani , la 14 ani ai mei...
Am beneficiat din plin la Vladeni de grija parinteasca si educatia familiei preot Maria si Nicolae Iordache , o figura emblematica a Vladeniului , mai bine de o jumatate de secol.
Amintirile copilariei mele sunt multe.Dar , campia cea mare , lunca Borcei , mama si salcamii ii port de atunci in inima mea care tanjeste mereu dupa ,,acel limpede loc'' , ,,cu cel mai albasrtu cer din lume'' , , Vladenii copilariei mele''...
....................................................................................................................................................................
Seara de seara , inainte sa adorm, ma plimb in gand pe stazile din Vladeni , pe sub salcamii in floare....Acasa este si la Bucuresti , langa sotia mea , dar acasa ramane , pentru mine , la Vladeni.

Bucuresti , 5 decembrie 2003
Colonel medic dr. Virgil Tuican

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu