Neculai Grecu
,,Cine trecea prin fata fierariei lui Stoica tiganu in primii ani dupa cel de-al doilea razboi mondial , vedea adesea asezat cu nadejde pe scaunul de tras colaci pentru roti de caruta, un om bine trecut de jumatatea vietii , inca in plina putere , matahalos , imbracat dupa anotimp, vara sumar , numai intr-un camesoi pana la genunchi , incheiat cu un snurulet la gat,si in izmene largi , cu capul descoperit si parul tuns scurt , in picioarele goale , iar in anotimpurile mai friguroase , in straie de dimie de culoare,,
cum ii lana de pe oaie'', vesnic cu o tigara in gura ,,la masea'' , tinand-o strans in coltul gurii , cand pe dreapta , cand pe stanga , si cu ochii mijind in pleoapele plinute ca sa evite fumul papiroasei.Un fel de Budhha autohton , daca mai adaug ca toti copii veneau la el ca sa se aseze ba pe grumaz , ba pe picioarele lui butucanoase aruncate in laturi , sa-l traga de mustata tusinata sau , in mers sa se anine de cracii izmenelor.,,Stamparati-va , ma ghiavolilor'' rostea molcom cand acestia intreceau masura zbengului.
Eram pe atunci tinerel si intr-una din ultimele zile de vacanta ale scolii , intr-o dupa-amiaza m-a intampinat cu apelativul obisnuit :,,Ma Gheorghe , ma tertiule !'' si a izbucnit scurt intr-un ras de grasan, subliniat mai ales de pantecele lui revarsat peste bracinari , ca de o gluma buna - tertiu - nu-i asa , inseamna doara un berbecel pe-al treilea an , corespunzator va sa zica varstei mele -asculta aici! .....
Pe timpul acela , Neculai Grecu crestea un numar de oi cuprins intre 500-700 , dupa cantitatea de nutret de care dispunea si care , din pacate , in cea mai mare parte era sub stihii , pentru ca , daca boabele de porumb si de orz , cu care intelegea sa indestuleze hrana oilor in alaptare , se obtineau printr-o atenta lucrare a terenului arabil de care dispunea , apoi pasunatul oilor era la bunul plac al Celui de Sus , care oranduia viiturile si retragerea apelor din baltile fluviului........
Era fiul cel mai mare al unui grec , capitan de barcaz , care facuse in tineretea lui un mic negot de cereale , pe Dunare , intre schela Piua -Petrii si Braila , al carui vas prapadit , tinut pe linia de plutite mai mult prin calafatuirea disperata cu calti si smoala , aproape an de an , decat de doaga acestuia.A dat Dumnezeu sau poate dracu ' , ca intr-o primavara s-a impotmolit aproape de gura Borcei , in urma unei viituri napraznice si n-a mai fost chip sa-l disloce.Nu a mai ramas urma din el , afara doar de pomenirea locului cu bucluc , ,,La barcazul Grecului''.
Nefericitul grecotei si-a gasit repede adapost la o vadana tanara inca , dupa un oier , pierit si el cu un ciopor de mioare in aceeasi viitura napraznica a fluviului.Cum era destul de chipes , s-au impreunat si din proaspatul cuplu au iesit trei flacaiasi , tot unu si unu , botezati , pe rand , la propunerea tatalui venetic , cu numele Sfantului Ieromonah Neculai , apoi cu numele Sfantului Ioan si cu onomastica slavitului imparat Alexandru , acesta ca sa nu se uite omul care a dat maretia suprema a patridei.Intrat in tarla vadanei a inceput prin a o gospodari cu iscusinta unui om care stie poate mai potin sa produca marfa , dar care putea categoric s-o vanda mai bine.Atent la educatia copiilor , i-a purtat in scoala atat cat sa invete sa scrie si sa socoteasca la scoala renumitului dascal Pavelescu.
Neculai , baiatul cel mare , a reusit incet-incet sa preia fraiele gosposariei.Dispuneau de 60-70 oite , dar numai de 3 ha teren .A venit si timpul stagiului militar pentru Neculai cu vreo 6 ani inaintea primului razboi mondial si a facut armata la regimentul de artilerie ,,3-Franta''.Neculai s-a evidentiat in mod deosebit capatand gradul de sergent.S-a intors acasa si s-a insurat cu o fata dintr-o comuna vecina , Gaita , care i-a adus cu act dotal 10 pogoane de pamant, pe valea Boldei .....'' (urmeaza sa mai scriu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu